danielghiurca: Cronica de film

Asasinul din Bangkok

Ranking: 5/10

Viaţa asasinului anonim capătă o turnură neaşteptată atunci când se duce în Thailanda pentru a comite o serie de crime plătite. Joe (Nicolas Cage), un ucigaş plătit necruţător, se află în Bangkok pentru a executa patru duşmani, la cererea unui mafiot pe nume Surat. El îl angajează pe Kong (Shahkrit Yamnarm), un puşti de pe stradă şi hoţ de buzunare, care să îi conducă comisioanele în numele lui pentru a-şi acoperi urmele, urmând să-l ucidă în finalul misiunii. În mod ciudat, Joe, cel mai mare lup singuratic, se trezeşte dându-i lecţii tânărului, în acelaşi timp fiind atras într-o poveste romantică cu o fată locală. Atras de frumuseţea Bangkokului, Joe începe să-şi pună traiul izolat de până atunci sub semnul întrebării şi să lase garda jos, exact când Surat decide că e timpul să cureţe totul.

Regizat de fraţii Pang (Danny şi Oxide), filmul „Asasinul din Bangkok” este un remake al peliculei lor din 1999 cu acelaşi nume. Originalul, un thriller despre tulburările interioare ale unui asasin, nu a fost unul de excepţie, deşi putem spune că a strălucit în privinţa realizării lui în comparaţie cu acest update. Versiunea americană apelează la actorul Nicolas Cage, pentru rolul asasinului deprimat şi cu părul în vânt. Cei care îşi mai amintesc de filmul din 2002 al lui Cage, „Adaptation” sau de cel cu care a câştigat Oscarul „Leaving Las Vegas”, realizează că actorul care a acceptat recent rolul din noua peliculă „Ghost Rider” este de fapt foarte capabil să joace. Puţin însă din jocul său actoricesc regăsim în acest film, surprinzându-l mişcând din sprânceană, vorbind cu un ton jos şi descurajant şi urmărind scenele sale dublate în timp ce omoară oameni de pe o motocicletă. Această peliculă este la fel de aiurită ca şi noua lui meşă, care pare că a fost furată de pe un manechin, atârnându-i în cap, ca prinsă cu lipici ieftin, ceea ce face ca produsul să arate şi mai groaznic decât este. În afară de faptul că acest film nu mă convinge că Nicolas Cage ar avea cumva aer de asasin, acesta mai defilează prin scene în trening, ca şi cum ar fi în acel moment trezit din somn şi pus în faţa camerelor de filmat. Cu ochii lui plăpânzi este surprins uneori, ca şi cum ar fi un câine plouat, iar singurele scene pe care le consider în regulă sunt cele în care este consolat de farmacista surdo-mută, iar acest lucru se produce deoarece în aceste scene lipseşte cu desăvârşire dialogul.

Filmul „Asasinul din Bangkok” pare mai mult o copie slabă după reţeta clasică de filme cu asasini. Am înţeles că “regulile sunt menite să fie încălcate”, dar m-am cam săturat să văd pelicule în care cineva îşi respectă regulile, dar mereu este aruncat într-o situaţie penibilă, în care este forţat să îşi încalce principiile, regulile şi convingerile pentru binele suprem. Şi chiar şi atunci când o face, rezultatul este deplorabil, iar această peliculă se încadrează cu succes în această descriere.

Întreg filmul are o intrigă slabă şi nu induce nici o atracţie emoţională, iar ca experienţă cinematografică, „Asasinul din Bagkok” nu te face decât să te simţi că eşti închis într-o cameră obscură timp de o oră şi 40 de minute.

Regia: Oxide Pang Chun, Danny Pang

În rolurile principale: Nicolas Cage (Joe), Shahkrit Yamnarm (Kong), Charlie Yeung (Fon), Panward Hemmanee (Aom), Nirattisai Kaljaruek (Surat), Dom Hetrakul (Aran)